Tag Archives: mentalitate

Violenta domestica este o problema a barbatilor

Posted on by

violenta domestica

Teoretic, drepturile omului sunt protejate prin lege. Practic, insa, ele sunt incalcate zilnic de o multime de oameni care au un comportament abuziv la adresa semenilor lor. Oricat de mult vrem sa credem ca suntem civilizati, faptele multor oameni contrazic asta. Una din marile probleme cu care inca se confrunta societatea noastra este violenta domestica.

Aceasta este dezbatuta destul de mult, insa cel mai des in cercurile femeilor, in organizatii care le apara drepturile si mai putin in alte medii sociale. Am gasit totusi o expunere foarte interesanta a unui barbat implicat in lupta impotriva acestui fenomen al violentei domestice.

Abilitatea agresorilor se bazeaza pe manipulare si distragerea atentiei

Jackson Katz surprinde foarte bine faptul interesant ca oamenii, atunci cand sunt discriminatori, se extrag chiar si din categoria careia ii apartin. Ei se comporta de parca nu ar face parte din specia umana. Rasistul vorbeste despre alte rase de parca nu ar apartine uneia. Cei care discrimineaza pe criteriul sexului sunt de obicei barbati care au in minte femeia ca fiind inferioara, fara a pune problema ca este vorba de un gen si ca ei apartin de asemenea genului masculin. Oamenii care vorbesc de “orientare sexuala” se gandesc la homosexuali, lesbiene si bisexuali, cand de fapt acest termen include si heterosexualitatea, careia respectivii oameni care judeca cel mai probabil ca ii apartin.

In realitate, este vorba despre un fapt simplu scapat din vedere: grupul dominant, cel care discrimineaza sau abuzeaza (in acest caz barbatii), scapa neanalizat datorita puterii si privilegiului pe care si le insusesc. Acel grup deviaza atentia din directia lui, in directia celor pe care ii discrimineaza sau abuzeaza si pe care ii arata cu degetul (in acest caz femeile abuzate). Este ca intr-un numar de magie in care ti se distrage atentia cu niste detalii, pentru a nu mai observa alte evenimente ce au loc simultan.

Punem problema gresit

Jackson Katz observa ca barbatii sunt eliminati din discutie atunci cand vine vorba despre violenta asupra femeilor, deoarece ele acapareaza toata atentia. Ele sunt victimele, ele trebuie ajutate, ele sunt de compatimit, ele trebuie sa se gandeasca la solutii pentru viitorul lor si al copiilor lor, ele sunt eroul principal al unei povesti despre violenta, ele starnesc lacrimi si mobilizari de forte in organizatiile nonguvernamentale – si lista poate continua.

Insa nu ele isi iau neaparat rolul de victima, ci acest rol le este atribuit. Ceilalti oameni le numesc victime si le fac sa se simta astfel. Din pacate ne este prea cunoscuta expresia-eticheta: “victima a violentei domestice”.

Cand pui in acest fel problema, iti dai seama de tactica agresorilor si intelegi mecanismul prin care aceste fenomene sociale, cum sunt discriminarea sau violenta domestica, pot avea inca succes intr-o societate care se vrea evoluata. Am mai spus-o si cu alta ocazie: specia umana se afla intr-un stadiu de evolutie primitiv. Sunt foarte convinsa de asta. Mai avem foarte mult pana sa fim civilizati si evoluati, macar din punct de vedere social.

Din pacate, asa cum am vazut din expunerea lui Leslie Morgan Steiner intr-un articol trecut, femeile se confrunta cu problema supravietuirii in urma relatiei cu un barbat abuziv, inainte de altele mai minore cum ar fi judecata societatii sau intrebarea de ce nu il paraseste pe agresor.

Daca incercam o analiza clara a lucrurilor, ne dam seama ca indreptarea atentiei strict catre femeia-victima nu va rezolva problema si nu va opri violenta barbatului. Este vorba de calitatea intrebarilor. In loc sa ne intrebam ce a facut femeia ca sa provoace bataia (cum era imbracata, cu cine a vorbit, ce a spus, etc.), ar trebui sa ne punem intrebari de genul: ” de ce acel barbat a batut-o pe acea femeie?”, “de ce atat de multi barbati inca abuzeaza femeile?”

Exista si femei care abuzeaza barbati, dar cazurile sunt mult mai rare si cu urmari mai putin grave in general.

Cum ajung unii barbati agresori

Probabil ca cea mai importanta idee care reiese din discursul lui Jackson Katz este faptul ca barbatii par sa aiba o problema care ii determina pe unii sa fie pedofili, sa violeze femei si chiar alti barbati. El isi pune intrebarea care este problema acestor barbati si care este rolul institutiilor zilelor noastre ce contribuie la cresterea numarului de barbati abuzivi.

El se intreaba care ar putea fi legatura si conexiunile intre mediul sportiv, pornografie, structura familiei, sistemele religioase de azi, economia, rasa, etnicitatea si alte sisteme si institutii importante din viata barbatului, care ar putea duce la cresterea violentei acestuia la modul general.

Apoi pune problema integrarii baietilor in societate si a definirii barbatiei. Este evident ca undeva in toata aceasta imbinare a sistemului socio-cultural exista o lipsa de intelegere a relatiilor normale si sanatoase dintre oameni, a asumarii autoritatii si o portita care permite aceste incalcari grave ale drepturilor omului.

Pentru a sublinia si mai mult importanta acestei probleme, el se intreaba ce se intampla in mintea si in sufletul baietilor tineri abuzati, sau care sunt martori ai abuzurilor la adresa mamelor sau surorilor lor. Cum reusesc ei sa faca tranzitia de la baieti la barbati si cum le marcheaza aceste abuzuri viata, fie ca sunt victime sau martori?

Abuzatorii tipici in general nu sunt bolnavi si perversi, ci oameni normali sub alte aspecte. Ei au fost cel mai probabil victime ale unor abuzuri in copilarie, sau au probleme emotionale, tulburari de personalitate, ori pur si simplu modele parentale deviante si gresite.

Ceea ce ma intriga pe mine cel mai mult este faptul ca acesti barbati abuzatori in cele mai multe cazuri continua sa iubeasca acea femeie, iar dupa ce episodul violent a trecut, se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu pot sa inteleg cum mai pot sa se uite in oglinda, in ochii copiilor lor si in ochii femeii din viata lor. Cum poti sa ai pretentia ca esti stalpul familiei, ocrotitorul, ca totul este sub control orice s-ar intampla, cat timp tu nu iti poti controla nici macar pornirile animalice?

Ce este de facut

El propune o abordare diferita a problemei: sa nu ii mai impartim pe acesti oameni in abuzatori si victime, ci sa incadram pe toata lumea in categoria “spectatori”, care trebuie sa se preocupe de aceasta problema a violentei, sa nu ramana indiferenti.

Katz identifica o mare nevoie ca mult mai multi barbati, care sa aiba curajul si taria sa se lupte cu aceste probleme, sa ia apararea femeilor si sa ajute in aceasta situatie in punctele in care vocea femeilor nu poate fi auzita.

Sugereaza ca barbatii care nu sunt abuzatori trebuie sa se impotriveasca celor care sunt, dar nu la modul simplist de a-si impiedica un prieten sa-si loveasca partenera de viata, ci de a anihila pornirile abuzive sau sexiste ale unui prieten in cadrul unei intalniri intre barbati. De exemplu, sa respinga exprimarea injositoare la adresa femeilor, cu gandul ca oricand un alt barbat ar putea vorbi astfel de femeile din familia lui si ca nu este un comportament sanatos.

“Ceea ce ne doare cel mai mult nu sunt cuvintele dusmanilor, ci tacerea prietenilor.” (Martin Luther King)

Considera, pe buna dreptate, ca tacerea in fata limbajului discriminator este o forma de acord si complicitate cu acel comportament. “Spectatorul”, in viziunea sa, trebuie sa ia atitudine si sa actioneze in cateva directii cheie:

  • sa-i invete pe alti oameni despre eliminarea violentei, sa incerce s-o impiedice si sa opreasca acest proces,
  • sa creeze in jurul lui un climat social in care un comportament abuziv sa fie vazut ca inacceptabil,
  • sa determine faptul ca barbatii cu orientari sexiste sa-si piarda statutul social.

Probabil ca barbatii care si-ar lua rolul de “spectatori”, rolul celor care intervin, ar avea mai mult succes in acest demers datorita puterii mai mari de influenta pe care o au in societatea zilelor noastre.

Foarte important este faptul de a instrui in acest sens toti oamenii cu rol de conducere in diverse grupuri sociale sau in institutii. Acestia sunt intotdeauna si lideri de opinie, atitudinea si comportamentul lor este discutat, dezbatut, copiat. Ei sunt modele in societate si daca gresesc, vor determina si alti oameni sa aiba o atitudine gresita. Cu ei trebuie sa inceapa schimbarea mentalitatii legate de violenta si de masculinitate. Ca lider sau conducator de orice fel, nu poti sa-ti permiti sa ai o atitudine extremista, care sa blameze oricare din orientarile etnice sau sexuale din societate.

Insa educarea liderilor si a tututror oamenilor ar trebui sa inceapa in scoala. Cat timp exista solutii si tactici de evitare a violentei domestice, ar fi relativ simplu ca acestea sa fie predate in universitati, unde sunt pregatiti majoritatea oamenilor care urmeaza sa aiba pozitii de conducere.

In esenta, societatea noastra are nevoie sa lucreze la mentalitatea oamenilor despre barbatie, despre masculinitate, despre rolul barbatului, dar si al femeii in familie si societate, despre protectia integritatii fizice, mentale si emotionale a copiilor, despre respect si diversitatea manifestarilor sociale de orice fel.

Ce parere ai despre faptul ca in societatea noastra, care se vrea civilizata, violenta domestica exista inca la cote alarmante?

Sursa foto: Flickr

Te agati de ceva anume, la care ar trebui sa renunti pentru a putea merge inainte?

Posted on by

let go

Se spune ca intrebarea bine adresata contine jumatate din raspuns. Foarte buna observatie. Acesta este motivul pentru care de la o vreme intrebarile ocupa un loc important in dialogul meu cu mine insami si motivul pentru care le acord multa atentie in acest blog. Sunt fascinata de intrebari, dupa cum ti-ai dat seama. Mi se pare incredibil de cat de bune instrumente psihologice si de coaching sunt ele. Cred ca atunci cand cineva incearca sa-si modeleze psihologia, adica mentalitatea, intrebarile revelatoare singure pot sa aduca cel putin jumatate din rezultat.

Este de ajuns sa pui intrebarea potrivita, pentru ca omul sa fie capabil sa priveasca lucrurile din alta perspectiva si sa dea un raspuns diferit de cel pe care l-ar fi dat inainte de a-i fi adresata intrebarea. In 1-2 minute orice om poate sa-si schimbe singur viziunea despre o anume situatie, doar raspunzand la o intrebare.

Intrebarea de azi este una foarte importanta, deoarece de multe ori vrem sa evoluam, invatam, ne pregatim pentru asta, ne facem un plan de actiune, invingem frica, ne facem curaj si pornim la drum. Insa in scurt timp ne dam seama ca nu putem inainta, ca parca ceva ne blocheaza, ca oricat am munci, nu avem nici un rezultat si nici un pas inainte. Care sa fie cauza?

De cele mai multe ori este mintea noastra cea care ne pune piedici. Sunt multe motivele pentru care creierul nostru pare ca lucreaza impotriva noastra, desi nu este asa. Unul din ele, insa, este faptul ca desi am dat comanda de a progresa, mental ne lasam atrasi inapoi de ceva anume care se opune la ceea ce am inceput sa facem. Creierul primeste mesaje contradictorii si pentru ca nu stie ce sa faca, va munci si va favoriza directia mai puternica.

De exemplu, daca vrei sa incepi un proiect si cineva apropiat nu este de acord sau nu te sustine in asta, in mintea ta va fi o lupta intre dorinta ta si sentimentele pentru acea persoana. Daca sentimentele de apreciere sunt mai puternice, sunt sanse mari sa nu incepi niciodata acel proiect, sau daca il incepi, sa nu ai rezultate din cauza ca nu poti fi suta la suta implicat in acel proiect. Ceea ce te trage inapoi sunt sentimentele, care implica faptul ca nu vrei sa superi acea persoana. O intrebare ca aceasta poate scoate la lumina un conflict interior intre doua atitudini contradictorii din mintea ta, de care poate nici nu ti-ai dat seama inainte.

“In procesul renuntarii vei pierde multe lucruri ce apartin trecutului, dar in felul acesta te vei regasi pe tine.” (Deepak Chopra)

Dupa ce gasesti raspunsul, intotdeauna trebuie sa alegi. Problema se solutioneaza doar dupa ce iei o decizie si o aplici. Trebuie sa te hotarasti in ce directie vrei mai mult sa mergi: inainte spre progres, sau inapoi in confort. Daca nu iei nici o decizie, problema ta va fi de acum inainte doar constientizata, dar nu si rezolvata.

“Nu ai nevoie de putere pentru a renunta, ci ai nevoie de intelegere.” (Guy Finley)

Lucrurile de care ne agatam si care ne tin in trecut pot fi foarte diverse: o relatie sentimentala toxica, frica de schimbare, necunoscut si esec, vina, ideile limitative, unele obiceiuri, un conflict nerezolvat cu cineva din familie si multe altele.

Este nevoie de mai multe intrebari. Este o problema reala, sau e doar o perceptie gresita a ta? Esti sigur(a) ca e un obstacol, sau e doar lipsa de comunicare? Dar daca te sabotezi singur si iti place sa traiesti din amintiri?

Care este lucrul de care te agati tu, care te trage inapoi si nu te lasa sa evoluezi?

Sursa foto: Flickr

Perceptia realitatii. Exercitiu de schimbare a perspectivei

Posted on by

 perceptia realitatii - exercitiu de schimbare a perspectivei

Perceptia realitatii este foarte diferita de la un om la altul. Doi sau mai multi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea lucruri total diferite. In functie de cunostintele lor si de experienta de viata, fiecare va da alt sens si alta semnificatie unor obiecte, evenimente, cuvinte, atitudini si comportamente ale altor oameni.

“Toata cunoasterea noastra isi are originea in perceptiile noastre.” (Leonardo da Vinci)

Mai intervine o problema care complica si mai mult lucrurile: atunci cand judecam ceva, apelam la experiente din trecut, adica le cerem ajutorul amintirilor, pentru a putea face legaturi si a ne forma o parere. Doar ca memoria omului nu este exacta. Creierul nostru nu poate stoca amintirile pana in cele mai mici detalii. Poate pastra doar evenimentele mari si importante, ideile esentiale si situatiile care ne-au marcat sau care sunt importante pentru noi. Raman pe afara foarte multe detalii si multe minute si secunde despre care nu am putea spune exact cum s-au derulat sau ce au continut. Cu alte cuvinte, memoria si amintirile noastre au foarte multe goluri.

Creierul, insa, nu ne lasa sa simtim asta si incearca sa umple golurile cu imagini care se potrivesc langa ceea ce ne amintim cu siguranta. El “tese” pentru noi evenimentele trecute. Este evident insa ca niciodata o amintire nu este suta la suta precisa. Atunci cand rememoram evenimente, creierul face tot ce poate pentru a ne pune la dispozitie un moment din trecut pe care i-l cerem.

Daca teoretic realitatea este una singura, iar noi o interpretam si o percepem diferit, inseamna ca ne inselam fiecare din noi in mai multe privinte. Poate ca eu percep corect o frantura din realitate, tu o alta, vecinul o alta si asa mai departe.

De unde stim atunci care este realitatea adevarata?

Nu stim.

E tulburator sa te gandesti ca s-ar putea sa te inseli in multe privinte, dar pur si simplu este posibil ca omul langa care stai in tren sa aiba mai multa dreptate intr-o problema oarecare. Trebuie sa ne impacam cu asta si sa ne gandim mai bine data viitoare cand nu acceptam parerea cuiva, ca fiind la fel de buna ca a noastra si la fel de conforma cu realitatea. S-ar putea sa fie corespunzatoare “realitatii lui”.

Mai mult decat atat, acelasi om in momente diferite vede acelasi eveniment in moduri diferite. Evident ca realitatea nu s-a schimbat, ci el o vede diferit. De ce? Pentru ca priveste lucrurile din alt unghi, din alt punct de vedere, le analizeaza dupa alte criterii poate, sau dupa noile circumstante ale momentului. Cel mai bun exemplu este al oamenilor care au suferit de o boala grava, un acccident, sau un eveniment tragic. Dupa ce au trecut prin acea experienta, majoritatea afirma ca privesc viata cu alti ochi, ca li s-a schimbat perspectiva si perceptia realitatii, ca li s-au schimbat preferintele, dorintele si idealurile in viata, dar mai ales prioritatile. In general, ei pretuiesc mai mult viata si au mai mult respect fata de oameni, natura si tot ce-i inconjoara.

Pericolul perspectivei gresite si confirmarea convingerilor (confirmation bias)

Pericolele cele mai mari, ca urmare a perceptiei posibil gresite asupra realitatii sunt:

  • neintelegerea unor oameni si situatii legate de ei,
  • ratarea unor oportunitati din cauza faptului ca nu le vedem; nu realizam ca o oferta poate fi o oportunitate de care e bine sa profitam,
  • neintelegerea propriei persoane, a rostului si menirii noastre in aceasta lume,
  • trairea unei vieti mai putin satisfacatoare din cauza ca ne blocheaza anumite credinte gresite,
  • posibilitatea sa ne intarziem dezvoltarea si evolutia personala, deoarece nu identificam la timp calea cea mai scurta spre tintele noastre, sau metodele cele mai potrivite.

Toate acestea ne fac sa ne dam seama cat de important este felul in care percepem realitatea. Perceptia realitatii determina ce decizii luam in viata si daca gresim atunci cand decidem in ce directie sa mergem, viata ni se poate schimba radical. Iar hazardul este ca exista o multime de factori in functie de care percepem realitatea:

Aceste influente ne-au format modul de gandire si de perceptie a lumii, a realitatii si a propriei persoane. Astfel „am fost invatati” cum sa vedem lucrurile, ca realitatea este intr-un fel sau altul. Si cum in viata fiecarui om exista o combinatie unica de influente si contacte sociale si culturale, fiecare om ajunge sa vada lucrurile diferit. Fiecare percepem o realitate a noastra, care este sau devine reala pentru noi, nu neaparat si pentru altii. In acest fel alt om vede ce vezi si tu, dar intelege altceva pentru ca analizeaza prin prisma cunostintelor lui si a experientei sale de viata. Si pentru viata lui, el are dreptatea lui.

Mai mult, exista inca un factor important care are o influenta majora asupra convingerilor noastre: tendinta de confirmare a ceea ce credem deja (numita confirmation bias). Aceasta tendinta presupune ca suntem inclinati sa cautam, interpretam, favorizam si sa ne reamintim informatii intr-o maniera care confirma o idee de care suntem deja convinsi. In tot acest timp acordam o atentie disproportionat mai mica altor aspecte sau variante ale realitatii, ceea ce nu face decat sa ne indeparteze de realitatea obiectiva. Cu alte cuvinte, avem tendinta sa fim deschisi aproape exclusiv catre informatii ce confirma ceea ce noi credem. Asta inseamna ca acumulam informatie si ne reamintim selectiv trecutul, iar prezentul il interpretam prin lentila a ceea ce stiam pana acum – lucru periculos pentru dezvoltarea noastra si pentru asimilarea de informatii si concepte noi.

Ce este de facut pentru a percepe realitatea cat mai precis

Este clar ca trebuie sa ne antrenam pentru a reusi sa vedem realitatea cat mai aproape de adevar, de ceea ce este ea.

Acest lucru se poate face prin schimbarea perspectivei: privirea problemei din mai multe unghiuri diferite.

Exercitiu de schimbare a perspectivei:

Atunci cand te confrunti cu orice problema, situatie noua, nevoie de a lua o decizie, sau orice situatie in care iti faci o parere despre ceva, dupa ce iti faci o prima impresie, incearca sa te gandesti cum ar fi daca te-ai insela. In aceasta situatie, problema s-ar pune dintr-un unghi total opus. Incearca sa privesti situatia de parca ar fi total invers. Daca ti se pare mai usor, gandeste-te cum ar vedea lucrurile un om care te-ar contrazice si ar spune ca te inseli, ca lucrurile sunt exact pe dos.

Aceasta este doar una din multele variante posibile, este varianta diametral opusa. Problema respectiva poate fi, insa, vazuta si din alte unghiuri. Adica lucrurile nu sunt neaparat albe sau negre, ele pot fi si gri, chiar in mai multe nuante de gri. Adevarul poate fi la mijloc, mai aproape de varianta ta, mai aproape de varianta opusa, sau altul decat poti tu sa gasesti. Realitatea este ca un cerc, in care fiecare raza poate fi o alta perspectiva, asemanatoare cu cele din apropierea ei si tot mai diferita de cele mai indepartate. Realitatea are o multitudine de perspective si toate pot fi adevarate. Depinde de unghiul din care privesti.

Stiu. Acum te gandesti ca poate nu te vei apropia niciodata suficient de mult de perceperea realitatii adevarate. Ai dreptate. Dar asta nu este o tragedie, pentru ca suntem cu totii in aceeasi situatie. Trebuie sa traim cu aceasta incertitudine. Putem doar sa ne straduim cat de mult putem sa facem acest exercitiu de schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, care ne va da in timp flexibilitatea in gandire de care avem nevoie pentru a fi capabili sa privim lucrurile din mai multe puncte de vedere. Cu timpul vom reusi sa fim suficient de antrenati, incat sa privim o situatie nu doar din punctul nostru de vedere si din cel opus, ci si din altele. Aceasta ne va oferi o perspectiva mult mai larga asupra lucrurilor, ceea ce ne va ajuta sa luam decizii mai bune, deci directii mai bune.

Iar al doilea lucru pe care putem sa il facem este sa ne dezvoltam atentia. Cu cat suntem mai atenti la detalii, cu atat mai multe conexiuni putem face si ajungem sa citim printre randuri, sa evaluam mai bine orice situatie. Atentia ne ajuta si sa dobandim mai repede capacitatea de a ne schimba perspectiva si de a vedea lucrurile din perspectiva altora.

Ce ne face sa vedem gresit realitatea

Exista mai multe elemente ce tin de fiecare om si care pot da o perceptie gresita a realitatii: mentalitati, idei limitative, idei preconcepute luate din societate, neatentie, concentrare pe un singur aspect al unei probleme, etc. Toate acestea ne ingreuneaza si evolutia si exercitiul de schimbare a perspectivei. Este bine ca treptat sa lucram si la ele, pentru a le alinia scopurilor noastre in viata.

Un exemplu bun este cel al tinerelor obsedate de felul in care arata, care se vad adesea mai slabe sau mai grase decat sunt. De cele mai multe ori toata lumea le spune ca se inseala, dar ele parca nu vor sa inteleaga ca se inseala. Sunt convinse ca o lume intreaga greseste si ele au dreptate. Este chiar absurd, nu-i asa? Cauza acestui fapt o reprezinta ceea ce isi spun ele insele. Daca ii repeti creierului ca esti gras, de la o vreme te va crede si te va face sa te vezi in oglinda ca fiind gras. Aceste fete sunt perfect normale, dar au o problema de gandire legata de mesajele pe care le transmit propriului creier. Daca problema nu se rezolva timpuriu prin control mental si schimbarea perceptiei realitatii, ele pot ajunge chiar anorexice, ceea ce este de competenta doctorilor si a psihologilor. Acest mod de gandire le va face sa ia decizia gresita de a se infometa.

In general, nu este intelept sa fim rigizi. Cu cat mai flexibili suntem, cu atat mai usor putem vedea situatiile din mai multe unghiuri si putem ajunge sa avem o perceptie mai sanatoasa a realitatii, mai apropiata de adevar. Flexibilitatea in gandire este una din trasaturile cheie ale oamenilor de succes. Ea ii ajuta sa aiba o perceptie buna a realitatii, apropiata de adevar, iar asta le da posibilitatea sa ia decizii bune si care ii conduc la rezultate si la succes.

Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci legat de ajustarea perceptiei realitatii, este sa te ajuti singur. Este vorba de ganduri, deci se poate face oricand, oriunde, fara ca cineva sa stie la ce te gandesti. Exerseaza cat de mult poti, pana cand vei observa ca iei decizii tot mai bune.

Daca ai apela la un coach (antrenor), el te-ar ajuta sa privesti orice situatie si din alte unghiuri. Coachingul exact asta este: acesti antrenori nu iti ofera raspunsuri, ci iti pun intrebari potrivite, care sa te ajute pe tine sa gasesti raspunsurile tale la o problema. Astfel, tu singur rezolvi problema, in maniera ta, dar cu ajutor. Daca ai vreodata o problema importanta care te preocupa, poti angaja un coach care sa te ajute sa rezovi mai repede situatia. Insa daca nu este ceva grav, poti face si singur acest lucru si sa economisesti banii. Self coaching-ul (sa-ti fii propriul antrenor) este intotdeauna cea mai apropiata solutie la orice problema de gandire sau de perceptie a realitatii ai avea.

Am citit recent un articol despre perceptia realitatii care mi-a placut foarte mult si in care am regasit viziunea mea asupra realitatii. Este un articol lung, dar cred ca iti va placea, daca te intereseaza sa afli mai multe despre acest subiect.

“Sa privesti inseamna ceva, sa vezi ceea ce privesti este altceva. Sa intelegi ceea ce vezi este un lucru nou. Sa inveti din ceea ce ai inteles, este iar altceva. Dar sa actionezi pe baza a ceea ce ai invatat, este ceea ce conteaza de fapt cu adevarat.” (Anonim)

Care a fost cea mai interesanta, ciudata sau socanta situatie prin care ai trecut si in care ti-ai dat seama la final ca te-ai inselat? Ce ai facut? Ai folosit vreodata tehnica schimbarii perspectivei pentru a-ti modifica perceptia realitatii?

Sursa foto